Când oamenii sunt fericiți, e datul firii,
Iar cele bune, vin de pe câmpie,
Spre a vedea cum pomii cresc, cum înfloririi
Fructele-i rodesc și crește-a omenirii omenie.
Munții-nconjoară câmpul, cerul se ridică
Amurgul, aerul, cărările pe drumuri line
Departe-s câmpuri ce pe ape pică
Și omul cu-ndrăzneală peste poduri vine.
Memoria sunt omului cuvinte,
Întregi contexte sunt ale lor zile
Pline de viață pân la binele din minte,
Dar el cunoașterea și-o-ntreabă-n sine.
Perspectiva dă omului curajul
Pe care zilnic el o reînnoiește
Spre a-i fi bine lui și-a da mirajul
Atenției ce nu îmbătrânește.
Traducere de Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.